In Dr. Taberei, tata imi amenajase un loc in afara balconului pentru zburatorii flamanzi. La gugustiuci- pasari salbatice, ajungi sa le apreciezi fidelitatea. Porumbeii sunt niste sociabili cu interes: odata ce le-ai pus masa, imediat ce au terminat de mancat se vor carabani imediat. Astialalti, gugii, desi sunt retrasi, au maniere. Ii vei gasi in pomul din fata geamului mai tot timpul; e un fel de curtare, creaza legaturi. In prietenia cu ei trebuie sa investesti timp, rabdare, pasiune si  vor ajunge sa iti manance din palma.

In dimineata asta m-am trezit cu vrabii curioase la geamul din sufragerie, ele  care pina acum se opreau pe marginea pervazului de la balcon pentru un moment de respiro. M-au studiat atente, in tacere, inclinand capul in stanga si in dreapta, in timp ce eu mancam fursecuri. Mesajul imi e clar: “Ce, io nu e om fiinta?!? ” – e acelasi mesaj pe care il transmit si eu ori de cate ori cineva mananca bunataturi in fata mea si apoi ma intreaba :”vrei si tu?” .

Pina diseara, cand vine Manzel acasa, trebuie sa  pregatesc planurile de negociere pentru casuta vrabiilor

Am negociat cu Manzel ca nu aduc din tara decat un borcan de zacusca de la mama-soacra. (Un borcan de aici, un borcan de colo… diverse altele neprezute, uite cum se aduna kilogramele la bagajul meu de cala limitat la 20kg. Si daca e sa fie conflict de interese, eu trebuie sa imi apar cartile mele).

Incerc acum sa ii spulber sperantele, sa ii sterg de la gura acea anticipata salivare de pofta. Dar omul nu se lasa. Ultima replica e fantastica, e reprezentarea acelei legaturi indestructibile mama-fiu in fata careia nevasta ramane fara argument.

Am de asteptat 5 ore si jumatate in aeroportul din Viena, pina la sosirea autocarului spre Brno.
Incercai o lacrima de compatimire la Manzel:

Cum la telefon omul m-a intrebat daca vreau sa vina sa ma ia, ba chiar a si insistat, dar  eu am zis nu, nu, nu… orice tentativa de a-l face sa simta remuscari e din start esuata. (pentru cei neinitiati, aceste remuscari au valoarea unui voucher: remuscarile se pot preshimba in mici cadouri,atentii sau sarcini casnice, dupa caz)

De ce aleg sa pierd acest timp? Fiindca asta e momentul meu de respiro. Am la mine, incarcat in telefon, teatru radiofonic;  am 2 ore si jumatate de baterie la laptop, cu wireless gratuit;  am alte kilograme de carti aduse in geamantan (la vama din aeroport, asa se apreciaza cartile: in kilograme). Oare cand si unde as fi gasit eu acest timp? Aceste ore de lectura, in care sa nu ma deranjeze nimeni? Cand am enuntat aceasta teorie, mi-am incheiat pledoaria cu ” q.e.d., aceste este timp castigat, nicidecum pierdut”. Va rog, aceasta nu e o alta forma de a veda partea plina a paharului. E pur si simplu o alegere, de a sta cinci ore in aeroport pentru sufletelul meu de cititor. Cu siguranta ca daca as fi ajuns acasa cu patru ore inainte, nu mi-as mai fi permis acest lux al lumii carturaresti….

[10:20] Manzel: esti gata?
[10:21] alexa: nu
[10:21] Manzel:
[10:22] alexa: ascult guns
[10:22] Manzel:
[10:22] Manzel: asculti impuscaturi?
[10:22] alexa: paradise city
[10:22] alexa: g n r
[10:23] Manzel:
[10:23] alexa: take me down to the paradise city, where the grass is green and the girls are pretty
[10:23] Manzel: am vazut statusu

Trebuie sa  aleg 12 femei care au avut influenta asupra vietii mele si despre care cred ca vor lua parte la acest frumos lant.

[ok, pot sa inteleg ca matale ai ceva de facut (a to do list), dar  asta e razbunarea pentru vreo influenta proasta?]

Cred ca, daca aceste femei ar fi impreuna intr-o camera, nimic in lume nu ar mai fi imposibil.

[Oh, Doamne... horror movie!]

Sper ca imbratisarile mele, dragostea mea si modul in care comunic iti intaresc convingerea ca esti deosebita.

["deosebita" e o forma politicoasa... Si despre Popkorna eu tot la fel spun: "e mai deosebita.. she's (kind of) special"]

Te rog sa-mi trimiti inapoi aceste randuri.

[nici o problema, de 12 ori e bine? ]

Inainte de a citi textul in ghilimele te rog sa-ti exprimi o dorinta – ceva ce-ti doresti tare de tot.

[ca de obicei, aceiasi dorinta: pot sa nu mai fiu inclusa in astfel de spamuri]

Doar asta trebuie sa faci, si sa trimiti randurile prezente la 12 femei.

[promiti ca daca fac asta acum, va fi pentru ultima data cand imi pun dorinta asta? ]

Te rog sa-mi scrii ce s-a intamplat in a patra zi.

[Dumnezeu a creat astrii. E vreo subtilitate ascunsa? o sa vad stele verzi?]

Nici mie nu-mi plac scrisorile forwardate, dar te rog sa nu intrerupi lantul.

[presupun ca nu ai intrerupt Lantul slabiciunilor tot din cauza vreauna femei spenciale]

Ti-ai pus dorinta? Daca nu doresti nimic, nu se-ntampla nimic.

[nu ma asteptam la o asa logica din partea unei femei!]

“Sa fie azi pace inlauntru. [amin]

Ai incredere ca esti acolo unde e locul tau, unde e nevoie de tine.[ negrisor pe plantatie] Nu uita de posibilitatile  infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti.[doar speranta moare ultima, nu-i asa?]
Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare altora dragostea pe care o primesti.[ce primesc, aia dau... vorbe goale]
Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti.[mah... ai cumva nevoie de trupul meu? esti goa'uld?]
Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adanc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. [traiasca Flower Power!]
Asta exista pentru noi toti.”

Te rog sa copiezi aceste rinduri si trimite-le intr-o alta scrisoare la 12 femei in timp de 5 minute. Si te rog si mie…  Vei vedea de ce.

[astept comentariile pe blog...]

In cel mai bun caz (varianta optimista), noi astia mai tineri, dupa 4o de ani de la data absolvirii, vom  initia o conferinta pe Facebook, vom deschide o pagina google si vom tasta “versuri si traducere Gaudeamus”.

De doua saptamani incoace tot incerc sa scriu, asa cum m-oi pricepe, o amarata de caracterizare de personaje. Dupa zece-cinspe ani, recitesc Cronica de Familie. Sunt trei volume, l-am citit pe primul  si nu pot trece la al doilea, fiindca vreau sa imi pun “pe hartie” ideile din primul volum. Cate ceva despre personaje, asa cum le vad eu. Stiu ca ar fi un exercitiu bun, si totusi simt ca, daca m-as apuca, as avea sentimentul ca dau o teza la limba si literatura romana. Ah, cosmarul invatarii pe de rost a comentariilor literare! Ah, oroarea pentru criticile literare cu limbaj greoi!

Ah,… DISCIPLINA pe care am pierdut-o de cand am devenit om mare!